Traducere de Octavian Cocoş
Iubire dulce, să te reînnoieşti,
Să fii ca foamea, care n-a pierit,
Ci azi dacă mănânci o potoleşti,
Dar mâine o să fii din nou lihnit;
Deci, dragul meu, chiar dacă azi te uiţi
Cu gând să-ţi saturi ochiul tău flămând,
Şi mâine să priveşti, să nu renunţi,
Ca dragostea să moară suspinând.
Să fie-acest răgaz ca un ocean
Care desparte oameni logodiţi
Ce stau pe ţărm, privind cu mult alean
Tânjind să-i vadă iar pe-ai lor iubiţi;
Sau ca o iarnă vrând, neîndoios,
Să pară vara totul mai frumos.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.